Ce Se Afla in Spatele Motivatiei?

De curand, m-am trezit fata in fata cu o intrebare care parea simpla la inceput, dar care mi-a dat serios de gandit: de ce fac ceea ce fac? Ce se afla, cu adevarat, in spatele motivatiei mele? Si, poate cea mai provocatoare intrebare, ce faci atunci cand motivatia care te-a impins in trecut nu mai functioneaza?

Nu stiu cum a fost pentru voi ultimul an, dar pentru mine, motivatia a fost ca un musafir greu de multumit: aparea si disparea fara avertisment, lasandu-ma uneori complet lipsita de chef. A fost o perioada in care m-am simtit nemotivata chiar sa fac lucrurile care, altadata, imi aduceau bucurie – sa-mi practic yoga, sa sustin clase, sa fiu prezenta.

Parca oboseala acumulata in timp s-a adunat ca un nor greu deasupra mea. Si, cum se intampla adesea, cand demotivarea bate la usa, vinovatia se strecoara pe fereastra. „Cum sa nu am chef? Cum sa nu-mi gasesc drive-ul?” Ma simteam de parca eram intr-o spirala in care nici nu-mi venea sa fac nimic, dar ma si invinovateam pentru asta.

Asa ca, de sarbatori, am decis sa stau putin cu aceasta stare. Sa nu mai fug de ea. Si, surprinzator, stand asa cu nemotivarea mea, am inteles un lucru important.

De ce dispare motivatia?

Motivatia dispare atunci cand lucrurile care te-au impulsionat odata nu mai rezoneaza cu tine. Poate ai crescut, poate te-ai schimbat, poate ceva din energia ta interioara s-a mutat intr-o directie noua.

Pe scurt, am realizat ca ceea ce ma motiva in trecut nu mai avea putere asupra mea acum. Si poate ca asta nu e neaparat un lucru rau.

Cand m-am apucat de yoga, eram motivata de frica. Imi doream cu disperare sa scap de anxietate, de nelinistea care-mi pulsa zilnic in piept, de groaza aceea care parea sa nu plece niciodata. Apoi, dupa ce am simtit ca am gasit o cale, frica s-a transformat in altceva: teama de a pierde ceea ce construisem, combinata cu dorinta de a demonstra – mie si altora – ca pot.

Dar, pe masura ce am lucrat la mine, pe masura ce fricile au inceput sa se dizolve, a inceput sa se dizolve si motivatia bazata pe ele. Nu ma mai simteam impulsionata de aceeasi energie. Si stii ceva? Asta e bine.

O motivatie noua

Am ajuns sa inteleg ca acum trebuie sa gasesc o motivatie noua, una care sa vina dintr-un loc mai curat, mai sincer. Nu din frica, ci din iubire neconditionata – pentru mine, pentru ceilalti, pentru viata. Din dorinta sincera de a-i ajuta pe altii, dar si de a ma ajuta pe mine sa fiu bine in pielea mea, in povestea mea.

Fara motivatie, ne simtim pierduti. Fara acel „de ce”, actiunile noastre devin lipsite de directie. Si, de multe ori, motivatia bazata pe frica e buna ca punct de plecare, dar nu poate sustine o calatorie intreaga. E ca si cum ai incerca sa alergi un maraton cu un rezervor aproape gol.

Asa ca te invit sa te gandesti: ce te motiveaza cu adevarat?

Pauza care vindeca

Daca simti ca motivatia ti-a disparut, poate e momentul sa faci o pauza si sa te intrebi: ce m-a impins pana acum? Ce ma impinge acum? Si, mai ales, ce as vrea sa ma motiveze in viitor?

Uneori, raspunsul vine rapid. Alteori, trebuie sa astepti. In ambele cazuri, e ok. Calatoria asta e mai putin despre a gasi raspunsul perfect si mai mult despre a fi sincer cu tine.

Si daca tot am ajuns pana aici, hai sa inchei cu o mica gluma. Motivatia e ca semnalul Wi-Fi: uneori pare ca dispare fix cand ai nevoie de ea mai tare. Dar, ca si Wi-Fi-ul, cu putin efort, o gasesti din nou.

Deci, ce te motiveaza pe tine sa faci ceea ce faci?